Unde ați mers și cât a durat călătoria?
Am făcut drumeția pe Everest în Nepal – a fost a doua mea vizită în această țară frumoasă. Călătoria, inclusiv zborurile, transferurile și drumeția în sine, ne-a durat trei săptămâni. Fiecare zi a fost diferită, plină de priveliști noi, provocări și liniște pe care nu le experimentați ușor aici.
A fost o călătorie solo sau ați călătorit cu cineva?
Planul inițial suna ca o călătorie clasică între femei – patru prietene care au decis să pornească într-o aventură ușor neconvențională. Dar, în cele din urmă, echipa noastră a crescut cu doi bărbați care ni s-au alăturat. Am organizat totul singure, de la zboruri la cazare, iar în timpul drumeției în sine am fost însoțiți de un ghid nepalez experimentat, care a fost sprijinul și inspirația noastră.
Care a fost scopul sau motivația principală pentru această călătorie?
Sincer – scopul nu a fost să „cuceresc” tabăra de bază a Everestului, ci mai degrabă să mă regăsesc. Trebuia să încetinesc. Să ies din rutina zilnică a obligațiilor, deciziilor și gândirii constante. Voiam să-mi limpezesc mintea, să las în sfârșit totul așa pentru o vreme, fără presiune, fără așteptări.
Nepalul este un loc magic în acest sens – simplitatea vieții, liniștea munților, energia uimitoare din temple, zâmbetele localnicilor și priveliștile vârfurilor înzăpezite, toate acestea te obligă să fii aici și acum. Și apoi, când privești Everestul pentru prima dată, te oprește complet. Nu datorită înălțimii sau gloriei locului, ci datorită puterii liniștite pe care o simți acolo.
Această călătorie a fost o întoarcere la mine însumi – la bucuria lucrurilor obișnuite, la recunoștință, la pacea interioară. A fost o călătorie nu doar prin munții Himalaya, ci mai ales o călătorie spre interior.
Pe ce teren ai folosit cel mai mult pantofii?
Am purtat pantofi Barefoot practic pe tot parcursul drumeției – de la altitudini mai mici până în momentul în care a început să ningă și a trebuit să mă schimb în pantofi de munte. Am mers cu ei pe cărări stâncoase, pe cărări prin sate, pe scări și pe porțiuni prăfuite. Dar i-am folosit nu doar la munte – i-am purtat și în timp ce mă plimbam prin Kathmandu și în avion, pentru că sunt extrem de confortabili și ușori. Au fost cel mai frecvent „partener” al meu pe tot parcursul călătoriei.
Cum au funcționat pantofii pentru tine – ce ai evidenția în ceea ce privește confortul, durabilitatea sau funcționalitatea?
Au funcționat excelent. Aș sublinia în special cât de natural te miști în ele – piciorul tău poate funcționa așa cum ar trebui și, datorită acestui fapt, m-am simțit mai liberă, mai relaxată. Fără puncte de presiune, fără împingeri – chiar și după o zi lungă. În același timp, am fost surprinsă de durabilitatea lor – în ciuda solicitării zilnice pe traseele montane pe teren mai solicitant, au rămas în stare perfectă. Se usucă repede, respiră bine și pur și simplu funcționează. Combinate cu șosete de calitate, au fost foarte confortabile și pantofi fiabili.
Au avut pantofii vreo caracteristică care te-a surprins în timpul călătoriei?
Am fost surprinsă că m-am simțit stabilă și încrezătoare în ele chiar și pe suprafețe stâncoase și denivelate. La început, crezi că ai nevoie de o talpă rezistentă, dar adesea contrariul este adevărat – tot ce ai nevoie este ca piciorul tău să funcționeze corect și să simtă terenul. Am fost plăcut surprins că am putut parcurge o mare parte a drumeției în ele fără să mă simt obosit sau suprasolicitat. Pantofii desculți au devenit pentru mine un simbol al ușurinței – nu doar fizic, ci și psihologic. Păreau să-mi amintească faptul că a merge încet, natural și cu respect pentru propriul corp este cea mai bună cale.
Poți descrie o experiență sau un moment semnificativ pe care îl asociezi cu călătoria (și, în mod ideal, cu încălțămintea)?
Unul dintre momentele de neuitat a fost atunci când mi-am dat seama, după o drumeție de o zi întreagă, că uitasem bocancii de drumeție în Namche Bazar. În acel moment, m-am gândit că nu era tocmai ideal, dar nu am intrat în panică – știam că terenul nu era încă atât de dificil și că puteam continua desculț. Adevărata problemă avea să apară mai târziu, când va veni zăpada și vor fi necesari bocanci de drumeție.
Din fericire, ghidul nostru nepalez a aranjat rapid totul, iar un băiat de cincisprezece ani din comunitatea locală mi-a adus bocanci de drumeție chiar în acea seară. Acest moment m-a făcut foarte fericit și mi-a arătat cât de mult te poți baza pe oamenii de acolo.
A existat o secțiune deosebit de dificilă a călătoriei în care pantofii au funcționat cu adevărat?
Una dintre cele mai dificile secțiuni a fost ziua în care am coborât mult timp – am mers timp de câteva ore încontinuu pe o potecă stâncoasă, unde fiecare pas necesita concentrare. Terenul era accidentat, numai pietre și rădăcini. Am fost surprins cât de mult mă puteam baza pe pantofii desculți. Datorită faptului că pot simți fiecare suprafață neuniformă în ei, am mers prin simțire, pas cu pas.
Mulți oameni cred că pantofii desculți nu sunt pentru munte. Dimpotrivă, mi-am dat seama că atunci când piciorul funcționează cu adevărat așa cum ar trebui, poate face față mult mai mult decât mă așteptam. A fost o mică provocare – dar una pe care am gestionat-o cu ușurință, la propriu.
Ați recomanda pantofii noștri altcuiva pentru un tip similar de călătorie?
Cu siguranță da. Desigur, depinde de terenul specific și de obiceiurile fiecărei persoane, dar dacă o persoană are deja experiență cu încălțămintea desculță și știe cum reacționează corpul său la ea, poate fi un companion excelent chiar și într-o drumeție atât de lungă și solicitantă. Pentru mine, încălțămintea desculță a fost un simbol al libertății, ușurinței și contactului cu pământul în timpul călătoriei. Chiar dacă am purtat bocanci de munte în unele pasaje, mi-a plăcut întotdeauna să mă întorc la desculță.
Care trei cuvinte ați spune că descriu cel mai bine experiența dumneavoastră cu încălțămintea noastră?
Ușurință – libertate – încredere.
